Pentru că dragostea urlă...!!!

Mereu mi-am imaginat ce o să îţi spun când te voi întâlni, mereu mi-am imaginat cum vei zâmbi, mereu am încercat să te creez, dar totul era în zadar. Am crezut că mi-a fost dat pustiit să umblu pe aceleaşi drumuri, aşteptându-te pe tine, trăind pentru altcineva decât pentru mine. Am fost atât de gol, am fost atât de slab, dar cel mai grav, am fost atât de sarac. Si nu mă refer la avuţii, palate, maşini, ci la faptul ca nu te-am avut pe tine, pe mine, pe noi şi sufletul mi-a fost mereu atât de greu. Azi te am, te văd, te simt, te gust şi incep să înţeleg că de fapt nu am tintit îndeajuns de sus. Eşti tot ce îmi doresc şi chiar mai mult, iar asta îmi dă putere să lupt, să birui tot ce e de biruit şi pe tine, draga mea, să te iubesc la infinit.

Noaptea când liniştea se lasă brusc…

Noaptea când liniştea se lasă brusc şi în jurul meu totul e pustiu, atunci îmi vii în minte şi cu tine aş vrea să fiu. Să te am şi să te strâng în braţe, să simţi focul ce arde în taină între noi şi atunci să îmi şopteşti iubito, că vom fi mereu doar noi.

Forever alone level : Şerban „Thade” Rotaru!!!

O noua zi, o noua viaţă, o noua şansă sa o fac lată. Toate astea nu sunt de ajuns. Sunt mereu acelaşi ciudat, acelaşi inadaptat al societăţii de astăzi. Un imens într-o lume mult prea mică pentru ceea ce simt. Cu ce greşesc?! E simplu. Nu te găsesc. Dacă vă întrebaţi cum pot să vorbesc despre singuratate când sunt mereu înconjurat de oameni, răspunsul nu îl cunosc nici eu. Tot ce ştiu e ca nu mă simt EU!! Sunt singur, atât de singur, tot ce mi-a rămas e aceeaşi întrebare, "Unde eşti TU, dragostea mea cea mare?". Vreau să te simt, vreau să te respir, vreau să te găsesc şi să pot să ţip, să ţip cât pot eu de tare. Vreau să te am, să scap de singurătatea ce mă apasă mereu, vreau sa pot sa cânt şi să fiu eu.
TE VREAU!!

Vino să visăm sub apă!!!

 E vară, e atât de vară încât până şi gândurile mele sunt în vacanţa. E greu, e atât de greu să înţeleg, e atât de greu să fiu EU, dar poate nu am ştiut niciodată de care EU vorbesc. Pielea mi-e rumena, iar gândurile sunt varză, pe tine nici nu te mai simt. Fată din vis, oare mai EXIŞTI??!!

What if?!

Alone again.Again on cold banches without you. Dar totuşi ceva e diferit. Oricum ar fi, e ciudat de bine, atât de bine încat ma aud mai tare ca oricând. Mă aud, dar parcă nu sunt EU! Nu mă plang, e bine. Sunt fericit!!! Tind spre o altă lume, spre o lume de basm în care SIR Rupe Pisică sparge uşa castelului vrăjit, o lume în care extratereştrii îmi zâmbesc, spre o lume in care deja  trăiesc. Hopeless?? Dar ce e speranţa? Nu mă mai recunosc, sunt eu dar sunt altul, diferit dar în esenţa acelaşi. Oare am fost răpit şi probat de extrateresti?

07.07.2012 , 4:30 a.m.

It’s hard to accept that you are always in the „ Lost’n’found” section, waiting to be picked up. But it’s way harder to accept that you will never be picked up.Anxiety, my dear friend, and words of sorrow spoken till the end.

20.06.2012, 3:00 dimineaţa

Heaven or hell is still the same without you to guide my way, babe. I may be lost, I may be lonely, I may be all you ever needed. It’s useless if you don’t have eyes to see it. I want a chance to do it all, I want a chance to conquer the world, I want a chance to fiind your heart and keep it for myself untill the ride is over, couse life babe is just a carnival of LUST!!!

Happiness?!

 Ce e fericirea? Şi de ce scriu eu despre ea? Atâtea întrebări fără răspuns, atâtea gânduri, atâtea idei. Dacă fericirea e în noi , mereu ascunsă undeva adânc în sufletul fiecăruia? Dacă să fii fericit înseamnă de fapt să trăiesti? Atunci NOI nu ne irosim? Dar dacă EA există, eu cum să o gasesc? Gata, ştiu! Pornesc în căutarea ei, pornesc în necunoscut, pornesc spre acel ceva. Dar oare cum voi cunoaşte necunoscutul din acel ceva? Tot ce ştiu, e că nu ştiu nimic, nu ştiu unde să-L caut, nu ştiu ce vreau să găsesc, nu ştiu nimic şi totuşi imi e de ajuns. Vor trece luni, vor trece ani şi poate va trece însăşi toata viaţa mea, nimic nu e în zadar, oricum nu fac nimic cu ea. Şi plec şi caut şi în sfârşit găsesc. Fericirea e a mea, cu toţii ştiţi asta, trebuie doar să aşteptaţi şi imediat să plecaţi in căutarea unui ZÂMBET…!!!

Shed my skin…

Încă o zi in ceaţa, încă o zi când mă simt lipsit de vlagă, încă o zi în care simt că nu traiesc. Mă uit in oglindă şi văd acelasi eu, mă ating şi nu simt nimic, simt doar carnea ce parcă nu mai e vie. Vorbesc, dar nu mă aud. E clar, e încă o zi traită la trecut. NU mai ştiu cine sunt, nu mai ştiu cum eram, nu mai ştiu sa mă bucur de faptul că respir, nu mai ştiu nimic, desi ştiam atât de multe. Un singur lucru mi-a ramas, sunt singur  fară tine. Incerc sa te văd, să te transpun langa mine, să te am, să te simt, dar nu reusesc, deşi te-am visat a mia oara, dar oare cine esti?! Mă bântui mereu şi nu îţi pot vedea chipul. Mă strigi şi nu mă laşi in pace. Dar totul e atât de dulce când mă chinui şi mă tragi prin mii de ace.Te vreau, te vreau mai mult ca niciodată, vreau să-mi spui că vei  fi a mea mireasa şi vom fi mereu doar doi copii, când voi fi iarăşi EU şi mă voi putea simti.

Eu,tu,noi?

Mereu m-am întrebat ce e dragostea si cum se explică ea oare. Să fie un infinit de sentimente adunate intr-o clipă, să fie oare sărutul dulce de care fară să vrei te-ai indrăgostit? Sau poate să fie simpla atingere pe obraz. Nici azi nu am aflat. Încerc din răsputeri să îmi găsesc muza, încerc din răsputeri să te găsesc pe TINE, dar nu stiu cine esti. Si te caut, te vreau, sa te am si sa te simt. Esti mereu in gandul meu si stiu că existi. Dar as putea eu oare vreodată sa te cuprind?! Sunt doar un om si unul foarte complicat. Gândesc prea mult si mi-e frică sa mă opun. Si mai tot timpul ma gândesc la tine. La cum arăţi, cum zâmbesti si cum respiri prin mine. Inchid ochii si te văd, dar nu pot să te ajung, fugi mereu, ti-e frica de mine. Mă privesti si inteleg ca de fapt tu ai fost mereu EU.